ReConnexions – Conexiuni din natură la lucru
Te provoc să-ți imaginezi ce interacțiune ar putea fi între stejar și mur.
Bine, acum îți spunem noi ca să vedem dacă ne-am gândit la fel. Tema nu este deloc simplă, iar răspunsul este ca atare, complex.
Într-un cadru natural, stejarul se va înmulți (sau regenera) prin semințele căzute pe sol. Acestea însă reprezintă sursă de hrană pentru multe animale. Șoareci, porci mistreți, ratoni, veverițe, căprioare, gaițe, ciocănitori și altele, toate sunt foarte fericite să găsească și să mănânce ghinde. Acesta este primul val de rarefiere pentru viitorii stejari.
Ghindele norocoase, care scapă din meniu și reușesc să încolțească, sunt magneți pentru rozătoare sau alte păsări.
În fine, stejăreii trecuți și de al doilea val, ajung puieți. Fragezi, suculenți, tocmai buni pentru căprioare.
Pe bună dreptate te vei întreba dacă mai scapă vreunul. Aici intervine murul. Murul este o plantă pionier, el apare la periferia pădurii (sau în luminișuri, eventual) și împreună cu alte plante pionier “trage” după el pădurea. Tufa mare de mur are țepi, că nu îți povestim despre murul din supermarket, la caserolă. Căprioara, se uită la mur, cugetă un pic și își spune “Hai că mai bine caut și în altă parte”. Protejați astfel de mur, puieții de stejar reușesc să ajungă până la o înălțime de la care nu mai sunt în pericol. Dar pana aici e cu schepsis.
Dacă murul este prea dens, puietul de stejar nu mai are lumină și moare. Dacă murul nu prea este, e mâncat de căprioare. (Pare un început de poezie)
Ca majoritatea lucrurilor în natură, totul funcționează bine atunci când nu este nici prea-prea nici foarte-foarte, adică în zona de echilibru, zona în care căprioara mănâncă și din lăstarii fragezi de mur care încă nu sunt atât de “țepoși”, dar nu ajunge în zona de protecție pentru tânărul stejar.
Și de fapt, poate că trebuia să te provocăm să-ți imaginezi relația între trei organisme (mur, stejar și căprioară), dar ar fi fost mură-n gură.
Leave a Reply