• Afide dulci

    Ți-am povestit puțin mai demult cum arată un ménage à trois între afide, furnici și buburuze, iar dacă-ți amintești, furnicilor le place la nebunie sucul dulce care este pipi-ul afidelor.

    Dar ți-a explicat vreodată cineva de ce fac afidele pipi dulce?
    Dacă nu, o urmărim împreună pe Rosalinda, afida de sub lupă.

    Rosalinda se hrănește perforând frunzele sau pețiolul plantelor de unde extrage sevă elaborată care este bogată în zaharuri. Din seva aceasta folosește doar o parte din nutrienți pentru nevoile ei metabolice, iar excesul de zaharuri este excretat sub formă de „rouă de miere” – pipi de afide sună la fel de bine, clar!

    Totuși, Rosalinda are nevoie ca să trăiască nu numai de dulciuri, ci și de aminoacizi și alte componente. Pentru că în această sevă marea parte a substanțelor sunt zaharuri și doar în proporție mai mică aminoacizi, Rosalinda trebuie să bea la greu și să facă pipi…nu pe ea, dar mult, orișicum.

    Interesant este că doamna are nevoie și de alte tipuri de aminoacizi pe care nu-i găsește în plante, iar aici intervine o relație de simbioză cu o bacterie care îi fabrică ce nu găsește în plantă, bacterie care are casa în sistemul ei digestiv. Buchnera aphidicola o cheamă pe bacterie, dar nu știu dacă raspunde în cazul în care vrei să o strigi pe nume.

    Așa că uite cum poți să te duci și mai departe cu conexiunile din natură. Bacterii, afide, furnici, buburuze…iată cum din ménage à trois am ajuns deja la ménage à quatre și să știi că lucurile nu se opresc aici.

    #nature #renature #diversity #biodiversity #permaculture #reconnexions #incursiuni #interactions #relations #plants #animals #ecology #ants
  • Alelopatia – când plantele joacă murdar

    Te-ai gândit vreodată că lumea plantelor poate fi si un fel de telenovelă lentă, unde personajele nu se ceartă cu voce tare, ci își sabotează rivalii în tăcere, cu o eleganță botanică desăvârșită. Un exemplu perfect este alelopatia – acel fenomen prin care unele plante își elimină concurența nu prin lupte directe, ci prin chimie fină. Un fel de „îți trimit un buchet de flori, abia aștept să-l miroși, toate sunt otrăvitoare”.

    Ai auzit de nuc? Normal că ai auzit! Pare un copac respectabil, serios, poate chiar un pic aristocratic, dar de fapt e un lord al crimei vegetale. Rădăcinile, frunzele și chiar scoarța lui produc o substanță numită juglonă, care împiedică alte plante să crească în apropiere. Gândește-te că ai un vecin care stropește zilnic pe hol cu un parfum atât de puternic încât nimeni altcineva nu mai poate respira. Cam asta face nucul : își creează spațiu personal prin… intoxicare strategică.

    Nu e singurul care se pricepe la astfel de șiretlicuri. Secara, spre exemplu, eliberează compuși care încetinesc dezvoltarea buruienilor, iar cenușarul (Ailanthus altissima) este una dintre cele mai ucigașe plante de plante. Sunt multe altele, mai mult sau mai puțin agresive, printre care salvia, eucaliptul, sunătoarea și chiar și orezul.

    Sigur, nu toate plantele sunt așa de perfide. Unele cooperează – există și alelopatii pozitive! În orice caz, când vine vorba de supraviețuire, alelopatia e dovada că și regnul vegetal joacă după reguli dure. Așa că, data viitoare când vezi o zonă suspect de pustie sub un arbore, nu-ți imagina că e leneș solul – s-ar putea să fie doar un teritoriu interzis, cu un avertisment invizibil: „Zonă periculoasă! Se elimină concurența chimic!”.

    #nature #renature #diversity #biodiversity #reconnexions #incursiuni #interactions #relations #plants #ecology #allelopathy #wallnut #juglone