ReConnexions – Conexiuni din natură la lucru
Așează-te lângă mine, am să-ți spun o poveste despre trei fete. Trei fete surori.
Așa cum sunt multe dintre povești, și aceasta o are pe sora cea mare, cea mijlocie și cea mică.
Zea, sora cea mai mare, a crescut înaltă, înaltă, cu păr galben-auriu la care era o plăcere să te uiți cum dansează zănatic în vânt. Purta mereu rochii verzi și foșnitoare care îi dădeau un aer regal. Totuși, vânturile mai puternice îi făceau zile grele, chinuindu-i adesea statul în picioare și uscându-i pielea de sete.
Falla, cea mijlocie, era zveltă și agilă, mereu într-o nerăbdare mișcătoare, cu brațele lungi și subțiri care se întindeau căutând întotdeauna să îmbrățișeze pe cineva. Era visătoarea familiei, aproape mereu privind spre cer, unde doar ea știa ce caută. Adesea era așa de tristă că nu avea pe cine să ia în brațe, încât stătea culcată fără chef de nimic, zile nesfârșite.
Peppa, cea mai tânără dintre surori, era scundă și robustă, dar plină de neastâmpăr. Purta pălării imense cu boruri largi, pălării care făceau umbră răcoroasă în tremurul din aerul verii. Alerga cu voioșie peste tot, aruncând darnic umbră din pălărie peste pământul încins, însă cel mai mult iubea să alerge printre alții, făcând piruete și ocolișuri elegante, iar atunci când câmpia era pustie nu mai simțea deloc aceeași plăcere în avântul ei.
Într-o zi care poate că se nimeri exact între acea de ieri și acea de mâine, s-au întâlnit cu un tânăr cu părul strâns în coadă și cu pielea frumos colorată, călare pe un cal roșiatic cu pete mari albe. Le-a văzut triste și a coborât. „Cu ce să vă ajut?”, poate că le-a spus el atunci, iar ele i-au povestit care-s tristețile lor. Tânărul, prea tânăr pentru greutăți așa de adânci, le-a promis că o va întreba pe bătrâna înțeleaptă a tribului său și chiar așa a și făcut.
S-a întors umplut de bucurie la ele și le-a zis cum bătrâna s-a gândit o vreme sau poate două, ba chiar a și mormăit ceva înconjurată de un fum cam albastru și apoi i-a zis să le spună chiar așa: „Tu, Zea, să stai dreaptă pe loc pentru că sora ta mijlocie, Falla, te va lua și te va ține în brațe cât să nu te dărâme vântul, iar ea să-și afle fericirea de a ține brațele în jurul cuiva, stând cu ochii tot timpul spre cer. Tu, Peppa, nu mai alerga departe de ele, vei face piruete și volte doar prin jurul lor și le vei face umbră la picioare și ele vor fi bucuroase, iar tu fericită că te învârți și nu mai alergi în linii drepte care duc nicăieri. Dacă veți sta așa, veșnic împreună, veți afla frumusețea vieții și mulțumirea de a ajuta pe alții și de a fi ajutat de alții. Împreună vă va fi nemăsurat mai bine decât separat.”
Așa a zis bătrâna, așa a zis și tânărul și așa au aflat surorile că este bine.
De atunci, cele trei surori, porumbul, fasolea și dovleacul au fost puse doar împreună până a venit omul de peste ocean, care se credea cel mai deștept și a început să le pună separat și să le aibă triste și fără chef de viață în câmpuri lungi și mohorâte, câmpuri în care aruncă o droaie de prafuri și ape alambicate ca să poată să le țină în viață.
Dar tu, pentru că știi povestea, pune-le împreună și vei vedea cum porumbul și dovleacul profită din fixarea azotului de la fasole, fasolea nu mai are nevoie de araci, pentru că are suport și în plus și umbră de la porumb, iar dovleacul are grijă ca apa din ploi să fie disponibilă mai mult timp în solul umbrit de frunzele sale care, în plus, nu lasă alte ierburi să intre în relația celor trei surori.
Și mai afli și că atunci când te vei hrăni cu cele trei surori, vei avea carbohidrați de la porumb, proteine din fasole și grăsimi valoroase din semințele dovleacului.
Așa să faci, așa este bine.
